GRAVELE ACUZAȚII DE LA VÂRFUL IPJ TIMIȘ, ANULATE DE TRIBUNALUL TIMIȘ

”Dosar nr. 4794/30/2025

penale este lipsită de temei, dat fiind că prevede doar formal infracţiunea privind grupul infracţional organizat în sarcina inculpatei, respectiv aceasta nu are niciun temei cu privire la infracţiunea de spălarea banilor, faptele nefiind săvârşite de inculpată.

Inculpata apreciază că ordonanţa nu este motivată dat fiind că în ceea ce priveşte infracţiunea de grup infracţional organizat, nu este indicat niciun act material şi nicio probă din care să reiasă presupunerea rezonabilă c ar fi săvârşit infracţiunea. Indică faptul că în declaraţia dată în calitate de suspect şi menţinută ulterior în calitate de inculpat, aceasta a arătat că nu deţine niciun imobil de natura achiziţionării pe numele lui Ghazal Hamwi Wadah, iar cu referire la imobilul garsonieră, cu privire la care se suspicionează că ar fi făcut obiectul achiziţiei de către inculpată, în numele lui Ghazal Hamwi Wadah, cu sume de bani care ar proveni din infracţiuni de contrabandă, evaziune fiscală şi spălarea banilor, aceasta a arătat că respectiva garsonieră nu a fost cumpărată de inculpată, ci de Ghazal Hamwi Wadah, iar actul translativ de proprietate are caracter public şi poate fi obţinut de la notarul care a autentificat contractul.

În ceea ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, arată că nu este indicat niciun act material şi nicio probă care să conducă la suspiciunea rezonabilă că ar fi săvârşit această faptă. Acelaşi lucru se poate observa şi în ceea ce priveşte infracţiunile de evaziune fiscală, contrabandă şi divulgarea de informaţii secrete de stat ori secrete de serviciu, aspecte faţă de care apreciază că ordonanţa procurorului nu este aptă să dispună inculparea deoarece încalcă sistematic disp. art. 309 alin. 1 şi art. 286 alin. 2 lit. c CPP.

Dosar nr. 4794/30/2025

proporţionalitate a măsurii preventive cu gravitatea acuzaţiilor, încadrarea juridică neoferind un temei suficient pentru a defini gravitatea acuzaţiei la care se raportează caracterul proporţional al măsurii restrictive de libertate, deoarece reprezintă doar definirea abstractă a infracţiunii în conţinutul normei de incriminare.

În ceea ce priveşte motivele invocate de inc. Bolbos Florin Mircea, s-a arătat că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri sunt neîntemeiate, iar aprecierea „stării de pericol pentru ordinea publică” este nejustificată și bazată pe presupuneri lipsite de suport probator. Argumentele principale se referă la lipsa probelor privind infracțiunile reținute, contradicțiile evidente din ordonanța de dispunere a măsurii și încălcarea principiilor legalității și proporționalității.

Cu privire la acuzația de constituire a unui grup infracțional organizat, apărarea arată că procurorul nu a probat existența vreunei activități infracționale concrete sau a unei relații efective între inculpat și ceilalți membri pretinși ai grupului. De la bun început, data aderării inculpatului la grupul infracțional (ianuarie 2020) a fost greșită, fapt recunoscut chiar de procuror în timpul audierii, însă această eroare nu a fost rectificată în ordonanță. Ulterior, procurorul a afirmat că momentul aderării ar fi 04.04.2025, dar nici această dată nu este susținută de vreo probă materială ori testimonială.

Mai mult, inculpatul a arătat că nu a avut nicio legătură personală sau profesională cu majoritatea persoanelor menționate ca fiind membri ai grupului. În cadrul declarației sale, a precizat clar cu cine a avut contacte instituționale și natura acestora, excluzând orice relație de colaborare infracțională, prin urmare, noțiunea de „aderare” este nefondată și lipsită de suport factual, fiind doar o formulare teoretică a acuzării.

Cu privire la infracțiunea de divulgare a informațiilor secrete de stat, procurorul a reținut că inculpatul Bolbos Florin Marius ar fi preluat la data de 04.04.2025 un plic clasificat „strict secret” de la SRI, pe care ulterior l-ar fi divulgat unei terțe persoane – fostul polițist Crăciunescu Nicușor Marcel, ori apărarea a demonstrat că această ipoteză este neverosimilă și contrazisă de probele existente, după cum urmează: în ziua respectivă, inculpatul Bolbos a preluat plicul doar în scop de predare, fără a lua cunoștință de conținutul acestuia, iar după încheierea videoconferinței, a predat imediat documentul comisarului-șef Scornea Aurel, persoană aflată la comanda IPJ Timiș, care a urmat procedura legală de desigilare și înregistrare în registrul documentelor clasificate, neexistând nicio dovadă că inculpatul Bolbos Florin Mircea ar fi citit, copiat sau transmis conținutul notei către o terţă persoană. Procurorul însuși a recunoscut că nu deține date privind modalitatea concretă de divulgare sau probe potrivit cărora inculpatul ar fi cunoscut conținutul documentului.

Mai mult, potrivit înregistrărilor menționate, documentul nici nu provenea de la SRI, ci de la SIE, ceea ce arată confuzia gravă a organului de urmărire penală cu privire la obiectul faptei. Apărarea a subliniat că inculpatul nu a avut niciun interes personal sau profesional să transmită asemenea informații, ci dimpotrivă, probele arată că, în baza notelor informative primite de la SRI, acesta a dispus controale ferme asupra societății conduse de Ghazal Hamwi Wadah – persoana care ar fi beneficiat, potrivit procurorului, de presupusa divulgare.

Martorii Stănciulescu Cosmin Marian și comisarul-șef Borugă Mihaela au confirmat că activitatea inculpatului a fost una legală, orientată spre combaterea evaziunii fiscale și valorificarea informațiilor furnizate de serviciile de informații.

În ceea ce-l privește pe inculpatul Bolboș Florin Mircea, apărarea evidențiază mai multe erori esențiale comise de Parchet, cum ar fi data pretinsei aderări – ianuarie 2020 – este imposibilă, întrucât la acel moment inculpatul se afla la dispoziția Serviciului Arme, neocupând funcția actuală (preluată abia la 31.01.2023). Susţine că nu există nicio probă privind transportul de aur, bani falși sau documente, fapte menționate pur declarativ. Inculpatul nu a luat cunoștință de conținutul notei SRI – plicul a fost predat direct comisarului-șef Scornea Aurel, în prezența ofițerilor SRI, fără ca inculpatul să participe la desigilare. Niciuna dintre persoanele participante la procedura respectivă (Scornea, State, Săftoiu) nu a fost audiată, iar afirmația procurorului potrivită căreia Bolboș ar fi fost „singurul polițist” care cunoștea nota este falsă.

Relația cu fostul polițist Crăciunescu a fost una tensionată, nu de colaborare, fapt confirmat prin memoriul acestuia și declarațiile altor martori. În perioada menționată, inculpatul Bolbos se afla în teleconferință cu IGPR, neexistând nicio legătură telefonică ori fizică între cei doi.

În privința acuzației de abuz în serviciu, niciunul dintre cele două acte materiale nu întrunește condițiile legale, după cum reiese din discuțiile cu comisarul-șef Borugă Mihaela nu relevă vreo intervenție nelegală, iar inculpatul nici nu era șef ierarhic direct al acesteia, potrivit Legii nr. 364/2002.

Susţine că dialogul cu primarul comunei Comloșu Mare a avut un caracter pur administrativ, fără elemente de natură penală. Cât privește starea de pericol pentru ordinea publică, aceasta este doar afirmată, fără probe în susţinere. Susținerea privind „securizarea comunicațiilor criptate” este lipsită de orice suport tehnic sau factual. Prin urmare, în acord cu constatarea Tribunalului Caraș-Severin și cu principiile legalității și proporționalității, se impune revocarea măsurii controlului judiciar față de inculpatul Bolboș Florin Mircea, întrucât aceasta s-a dispus în lipsa probelor și pe baza unor simple speculații, care aduc atingere demnității și reputației unui ofițer de poliție cu activitate profesională ireproșabilă.

Dosar nr. 4794/30/2025

(potrivit susţinerilor procurorului). Stănciulescu a aflat cu ocazia prelucrării notei făcute de Bolbos Florin cu acesta şi cu lucrătorii operativi din cadrul biroului condus de acesta. Mai departe, în data de 04.04.2025 şi 05.04.2025, după ce „a finalizat manevrele menite să-i securizeze convorbirile şi conduita” inculpatul Stănciulescu l-a informat prin mesaj pe Cazmir Constantin despre existenţa controalelor ce urmează să fie efectuate, cunoscând la rândul lui că acesta va discuta cu Ghazal şi îl va pregăti pentru control.

În aliniatul următor, se reține faptul că inculpatul Cazmir vorbeşte cu un anume Jugariu Sorin despre un eventual control despre care primul a aflat: „Ţi-am scris că de la omul care na, ori o fi uitat el, ori aseară o primit şi el semnale din alt loc că vin alţii şi-s în echipe că nu vin singuri”. La capătul acestei fraze, procurorul notează că este o referire la Stănciulescu Cosmin-Marian.

Toate cele prezentate mai-sus, nu clarifică ce informaţii au fost transmise de inculpat, când au fost transmise şi, mai ales, dacă au fost transmise şi cui anume. Practic, prin raportare la materialul probator pus la dispoziţia judecătorului de drepturi şi libertăţi, toate aceste succesiuni de evenimente rămân simple afirmaţii ale procurorului de caz.

Examinând conținutul ordonanței, se reține că acuzarea întemeiază fapta exclusiv pe faptul că inculpatul a intrat în posesia unei informări clasificate și, ulterior acestui moment, alte persoane din dosar au inițiat convorbiri telefonice în care au făcut referiri vagi la eventuale controale sau la măsuri care ar urma să fie dispuse. Ordonanța nu identifică nicio probă directă sau indirectă prin care inculpatul Bolboș să fi transmis în mod efectiv, verbal sau prin mijloace de comunicare, conținutul notei, natura ei, destinatarul, oportunitatea, data controlului sau orice alt element care să se afle în sfera protejată a informațiilor clasificate. Este omis faptul că standardul legal cere existența unui act de comunicare concretă, iar nu o prezumție construită exclusiv pe relațiile personale ale altor persoane sau pe evenimente ulterioare.

În plus, interceptările prezentate în ordonanță nu surprind vreo discuție în care numele inculpatului să fie menționat în legătură cu divulgarea informației. Înregistrările dintre ceilalți membri ai grupului nu conțin nicio referire factuală din care să rezulte că aceștia ar fi primit informații de la inculpat și nici nu includ vreo relatare ori atribuire explicită a sursei notei operative. Aprecierea parchetului se întemeiază pe simple corelații temporale, care nu pot produce standardul minim de suspiciune rezonabilă cerut de jurisprudența CEDO și de exigențele art. 202 Cod procedură penală.

Mai mult, analiza structurii notei strict secrete, a circuitului ei instituțional, precum și a numărului de persoane care puteau afla despre existența iminentă a unui control relevă lipsa exclusivității informației. Ordonanța nu demonstrează că inculpatul a fost unicul destinatar, nici că alte persoane cu atribuții pe linie de control nu puteau avea informații referitoare la operațiunile planificate. În lipsa unei delimitări clare a titularilor autorizați ai accesului, nu se poate stabili nici măcar premisa factuală a primei condiții legale privind accesul exclusiv și controlat la informație.

Aşa cum nu există probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul Bolbos Florin ar fi săvârşit această infracţiune, nu există nicio probă din care să reiasă existenţa vreunui act de complicitate a celorlalți doi inculpați la săvârşirea acestei infracţiuni.

În ceea ce îl privește pe inculpatul Cazmir Constantin-Petrică, judecătorul de drepturi și libertăți observă că simplele relații de colegialitate, apropiere sau comunicare instituțională

10

Dosar nr. 4794/30/2025

între inculpat și alte persoane nominalizate în cauză nu pot fundamenta existența unei suspiciuni rezonabile, în lipsa unui element probator care să ateste faptul că într-un anumit moment inculpatul a intrat în posesia unei informații protejate și ulterior a exteriorizat-o către o persoană străină de cadrul legal al accesului. Jurisprudența constantă a CEDO impune ca pentru atingerea standardului suspiciunii rezonabile să existe fapte sau informații obiective care să rezulte din surse verificabile și care să creeze o legătură între persoana vizată și infracțiunea presupus comisă, legătură care să fie mai mult decât o bănuială abstractă sau o speculație dedusă din context. În lipsa identificării unui act material distinct, povara probatorie nu poate fi deplasată asupra inculpatului pentru a infirma acuzații construite pe prezumții.

Judecătorul de drepturi și libertăți reține că, potrivit ordonanței, se face trimitere la discuții ambientale și interceptări purtate între alte persoane, din al căror conținut nu rezultă în mod nemijlocit că inculpatul ar fi transmis vreo informație nepublică. Niciuna dintre transcrierile redate nu surprinde o discuție a inculpatului despre existența unei lucrări interne, despre conținutul unei note informative sau despre vreun act de procedură care să fi făcut obiectul unei divulgări. De altfel, procurorul nu indică nici măcar momentul concret în care inculpatul ar fi luat la cunoștință o asemenea informație și nici momentul sau modalitatea pretinsei divulgări, elemente esențiale în configurarea laturii obiective a infracțiunii.

Judecătorul constată că, în mod similar, nu se identifică împrejurări apte să fundamenteze elementul subiectiv, lipsind orice probă care să sugereze intenția inculpatului de a sprijini activitatea altor persoane prin divulgarea de date nepublice. Simpla afirmație a altor participanți la discuții, potrivit cărora ar exista persoane „sus” în instituție care ar proteja activitatea unui comerciant, nu conduce în mod rezonabil la concluzia implicării inculpatului, astfel de afirmații fiind cel mult opinii sau speculații ale autorilor discuțiilor, lipsite de capacitatea probatorie necesară în această fază.

Examinând actele dosarului și ordonanța de luare a măsurii controlului judiciar, judecătorul de drepturi și libertăți reține că în sarcina inculpatului Crăciunescu Nicușor- Marcel a fost descrisă o pretinsă activitate desfășurată în perioada noiembrie 2024 – octombrie 2025, constând în aceea că acesta ar fi divulgat fără drept informații secrete de serviciu sau informații nedestinate publicității, informații la care ar fi avut acces anterior în calitate de fost cadru activ MAI. Această succintă mențiune constituie însă singura referire din ordonanță cu privire la fapta imputată, fără ca organul de urmărire penală să precizeze natura concretă a informațiilor, împrejurările pretinsei divulgări, persoanele cărora le-ar fi fost comunicate datele, modul în care acestea ar fi fost transmise sau vreun efect pretins asupra interesului public protejat de norma penală.

Judecătorul de drepturi și libertăți constată că descrierea faptei este una pur formală, lipsită de elemente factuale minime care să permită verificarea existenței unei suspiciuni rezonabile.

În lipsa menționării oricăror date privind categoria informațiilor, clasificarea lor, momentul dobândirii, protecția legală aferentă și beneficiarul divulgării, judecătorul de drepturi și libertăți nu poate identifica vreun element obiectiv din care să rezulte că inculpatul ar fi săvârșit fapta prevăzută de art. 304 alin. (2) Cod penal, care presupune ca autorul, având acces la informații care nu sunt destinate publicității, să le transmită unei persoane neautorizate în condiții care să pună în pericol interesul public ocrotit de lege.

Dosar nr. 4794/30/2025

Prin urmare nu se demonstrează existența unui element material constând în încălcarea unei atribuții de serviciu reglementate precis și imperativ, element esențial pentru tipicitatea infracțiunii prevăzute de art. 297 Cod penal. Lipsa descrierii atribuției concrete, a obligației precise și a momentului în care aceasta ar fi fost încălcată determină inexistența unui suport probator suficient pentru a susține existența suspiciunii rezonabile.

Având în vedere cele anterior expuse, judecătorul de drepturi și libertăți constată că nu există probe ori indicii obiective care să susțină presupunerea rezonabilă că inculpatul Bolboș Florin-Mircea ar fi comis infracțiunea de abuz în serviciu în oricare dintre formele descrise în ordonanță. Actele materiale reținute sunt descrise la un nivel pur teoretic, fără identificarea unor acte concrete ale inculpatului, fără stabilirea atribuției precise încălcate, fără indicarea unui act normativ incident și fără existența vreunei probe care să indice existența unui prejudiciu.În lipsa acestor elemente, acuzarea nu depășește nivelul unei simple supoziții, neputând satisface standardul minimal impus de art. 202 Cod procedură penală și de jurisprudența CEDO privind existența unei suspiciuni rezonabile. Pe cale de consecință nu se poate reține că există indicii temeinice în sensul art. 223 alin. 2 sau art. 202 Cod procedură penală cu privire la comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, acuzarea formulată sub acest aspect neavând suport probator la acest moment procesual.

d) cu privire la infracțiunea de „spălarea banilor”, faptă prev. și ped. de art.49, alin. (1), lit.c) din Legea 129/20219 reținută în sarcina inculpatei Marin Nicoleta-Mariana- Loredana:

Potrivit ordonanței de instituire a măsurii preventive, fapta imputată suspectei constă în aceea că, în perioada aprilie 2025 – octombrie 2025, aceasta ar fi dobândit și deținut imobile achiziționate pe numele său de către Ghazal Hamwi Wadah, folosind sume de bani despre care ar fi cunoscut că provin din săvârșirea unor infracțiuni. Ordonanța reține că dobândirea bunurilor imobile pe numele suspectei, cunoscând proveniența ilicită a sumelor investite, ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de spălarea banilor prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 129/2019.

Judecătorul de drepturi și libertăți observă, în primul rând, că pentru existența unei suspiciuni rezonabile asupra comiterii infracțiunii de spălarea banilor este necesar ca ansamblul probator să contureze, într-o manieră concretă, atât existența unei infracțiuni principale generatoare de produs infracțional, cât și un act ulterior de dobândire, deținere, transformare sau disimulare, realizat cu reprezentarea provenienței ilicite. Standardul de apreciere derivă din jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia suspiciunea rezonabilă trebuie să se întemeieze pe fapte sau informații verificabile și nu poate rezulta exclusiv din deducții sau presupuneri (Fox, Campbell și Hartley c. Regatului Unit; Ilgar Mammadov c. Azerbaidjan).

Din analiza materialului probator invocat în ordonanță nu rezultă elemente apte să individualizeze contribuția suspectei la un act de spălarea banilor. Procurorul menționează, în mod generic, existența unor procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice, declarații de martori și declarații de suspect, fără ca ordonanța să indice vreo conversație, vreo împrejurare factuală sau vreun act concret din care să rezulte că suspecta cunoștea proveniența pretins ilicită a sumelor folosite pentru achizițiile imobiliare. Absența unei descrieri efective a conținutului acestor probe împiedică verificarea caracterului lor incriminator și nu permite judecătorului de drepturi și libertăți să stabilească dacă există o legătură între comportamentul

13

Dosar nr. 4794/30/2025

suspectei și presupusa infracțiune principală, condiție esențială în materia infracțiunii de spălarea banilor. Totodată, ordonanța nu identifică nici natura sumei pretins ilicite, nici infracțiunea principală din care ar proveni aceasta, limitându-se la formule generale despre activitatea grupării.

Ordonanța nu descrie nici actul de dobândire, nici circumstanțele achiziției imobilelor, nici eventualele raporturi juridice dintre suspectă și presupusul coautor al infracțiunii. Nu se indică dacă suspecta a participat la negocieri, dacă a semnat contracte, dacă a efectuat plăți ori dacă a avut control asupra sumelor investite.

Judecătorul de drepturi și libertăți constată, de asemenea, că ordonanța nu oferă niciun element din care să rezulte că suspecta a urmărit să înlesnească sau să ascundă natura, originea sau proprietarul fondurilor. Nicio conversație telefonică redată în document nu se referă la bunuri imobile, la sume de bani sau la activități de disimulare. Dialogurile prezentate în ordonanță vizează aspecte fără legătură cu infracțiunea reținută, neconturând un comportament infracțional legat de un flux financiar suspect.

În aceste condiții, judecătorul de drepturi și libertăți reține că elementele invocate de procuror nu depășesc nivelul unor simple presupuneri, care nu pot substitui existența unei suspiciuni rezonabile în sensul art. 202 C.proc.pen. și al jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului. Lipsa descrierii actelor concrete, absența unei analize a provenienței sumelor, nespecificarea probelor directe și indirecte, determină concluzia că notațiile din ordonanță nu satisfac cerințele minime pentru restrângerea libertății persoanei.

Astfel, judecătorul de drepturi și libertăți apreciază că până la acest stadiu al anchetei procurorul nu a furnizat suficiente indicii și chiar probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit infracțiunile reținute în sarcina acestora iar, în absenţa existenţei suspiciunii rezonabile a săvârşirii infracţiunilor pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de aceștia, măsura preventivă a controlului judiciar dispusă în cauză nu îşi găseşte temeiul factual în probele dosarului, impunându-se revocarea acesteia.

Pornind de la aceste considerente, reţinând că în cauză nu sunt întrunite exigenţele art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, la care face referire art. 211 Cod procedură penală, apreciind că în cauză nu există indicii sau probe temeinice cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, judecătorul de drepturi şi libertăţi urmează să admită plângerile formulate de inculpații Crăciunescu Nicușor-Marcel, Bolbos Florin-Mircea, Marin Nicoleta Mariana- Loredana și Cazmir Constantin Petrică, conform art. 213 Cod proc. penală și, pe cale de consecință:

Va dispune desființarea Ordonanțelor din data de 23.10.2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Caraş-Severin, dispuse în dosarul penal nr. 78/75/P/2024 și revocarea măsurilor preventive a controlului judiciar dispuse pe o durată de 60 de zile începând de la data de 23.10.2025 până la data de 21.12.2025 inclusiv, față de inculpații Crăciunescu Nicușor-Marcel, Bolbos Florin-Mircea, Cazmir Constantin Petrică și Marin Nicoleta Mariana-Loredana.

Prezenta se va comunica organelor de poliție desemnate, precum și tuturor instituțiilor menționate la art. 215 alin. 5 Cod proc. penală.

În baza art. 275 alin. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare urmează să rămână în sarcina statului.

14

Dosar nr. 4794/30/2025

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE

Admite plângerile formulate de inculpații Crăciunescu Nicușor-Marcel (CNP C.N.P.1630405354731), Bolbos Florin-Mircea (C.N.P.1731109354796), Marin Nicoleta Mariana-Loredana (C.N.P.6040518350050) și Cazmir Constantin Petrică (C.N.P 1590610354838), conform art. 213 Cod proc. penală și, pe cale de consecință:

Dispune desființarea Ordonanțelor din data de 23.10.2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Caraş-Severin, dispuse în dosarul penal nr. 78/75/P/2024 și revocarea măsurilor preventive a controlului judiciar dispuse pe o durată de 60 de zile începând de la data de 23.10.2025 până la data de 21.12.2025 inclusiv, față de inculpații Crăciunescu Nicușor-Marcel, Bolbos Florin-Mircea, Cazmir Constantin Petrică și Marin Nicoleta Mariana-Loredana.

Prezenta se va comunica organelor de poliție desemnate, precum și tuturor instituțiilor menționate la art. 215 alin. 5 Cod proc. penală.

În baza art. 275 alin. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei

azi, 05.11.2025”, se arată în motivarea instanței.